Ploaia

De ce scoatem mereu umbrelele cand afara ploua? De ce nu ne lasam descoperite temerile? De ce nu privim in albastrul cerului acoperit de norii intunecati? ..

Ce e afara acum ..se aseamana cu ce`i in sufletul meu. O furtuna..agitatie..tristete,dezamagire ..dorinta de lumina ..Tuna si fulgera..Tunetele sunt apasate ..ca ranile din sufletul meu. Fulgerele vin neasteptate ca atunci cand lacrimile`mi curg pe obraji. M`a coplesit ploaia.

Ma intreb ..de ce atatea sentimente? De ce atata dorinta de fericire?La ce ne folosesc atatea cuvinte de iubire? Pentru ce lasam atatea vorbe nespuse?Atatea dorinte neindeplinite?Suntem lasi? De ce nu avem curajul sa recunoastem ca nu e bine?De ce nu recunoastem ca nu suntem atat de buni in ceea ce facem?De ce nu ne dam seama ca ne mintim deseori? ..Cui ii pasa daca azi esti bine sau nu?Pe cine crezi ca intereseaza ca azi ai nevoie de cineva sa te sprijine?
Nu vezi? Fiecare picatura de ploaie ne arata cate greseli sunt.Fiecare picatura inseamna ceva pentru fiecare.O durere,o lacrima,o greseala,o dezamagire..Fiecare picatura care ne atinge ne face sa ne aducem aminte de noi..de cum suntem ..de clipele grele.

De ce ploaia ne linisteste?De ce acceptam picaturile care ne uda fata ?De ce putem plange in ploaie? Pentru ca de ea nu ne ascundem.Oare acesta este rostul ei?Sa ne faca sa ne dam seama de ceva?De ce e in noi? .. De ce ne bucuram de fiecare picatura chiar daca uneori zicem ca sunt reci? Si..dupa furtuna..in linistea creata de soare ne regasim in peisajul amortit.O creanga rupta,balti de apa,totul e dea valma,ravasit,agitat..si tot odata linistit. ..E un "de ce" mare ..

.De ce sa nu fim si noi reci,duri .. De ce mereu ne coplesesc lucrurile grele? Vezi ..? e la fel ca in viatSa.. E nevoie doar de un nor mic ca sa se starneasca furtuna.Doar aparitia primului va determina aparitia tuturor. Asa`i la noi ..prima greutate ne doboara incet incet .. M`am saturat sa ma mint ca un copil naiv. Visez mereu la mai bine..si tot rascolesc si dau la oparte greul pentru a iesi la lumina calea spre drumul fericirii. Spun mereu ca imi e bine..da` nu`i asa..inauntrul meu e un dezastru. Vreau sa fiu fericita si stiu ca pot ..da` ..trebuie sa`mi schimb interiorul .. trebuie sa`l fac mai puternic ..Trebuie sa`i arat si lui ca nu e totul roz.

Cui sa`i spun ca mi`e greu? .Cui sa cer ajutor? .Pe cine sa chem langa mine? .

Chiar am nevoie .. de cineva. De cineva care sa ma intareasca..cineva care sa`mi de`a o "palma" atunci cand vreau sa renunt. ..Cine?!.

Asa`i ca dupa ploaie totul pare linistit ? Apare curcubeul .. Vino si tu. Oricine ai fi .Stai langa mine.